Cerul a inghetat.Toate cuvintele pareau mute.Soarele obosise, ofta.Pasarile nu mai ciripeau.Norii erau tristi.Fiecare fosnet al vantului plangea in felul lui.Ploua.Ploua incredibil de tare si nu se mai oprea.Erau doua ore in care ai fi zis ca totul incremenise.Fiecare sunet amutise.Totul era mut.Picaturile ploii loveau cu atata furie orice le statea in cale.Erau hotarate sa isi atinga scopul, destinatia finala, pamantul.
As vrea sa fiu o picatura de ploaie.Sa am o viata atat de scurta dar totusi atat de fericita.Sa alerg sa cobor in lumea noastra, sa trec prin ea nevazuta si apoi sa ajung unde mi`am propus fara ca nici un obstacol sa ma opreasca.Iar daca un obstacol m`ar oprii, ar fi alte sute de mii ca mine care mi`ar indeplinii pana la urma visul.Si ar fi ele fericite in locul meu.
Daca ar fi un loc unde as vrea sa ma intorc sau sa merg ar fi in trecut.Nimeni nu ar vrea sa se intoarca acolo.Toti ar vrea sa mearga spre viitor.Eu as vrea sa merg spre trecut.Nu stiu de ce am avut momente zilele astea cand ma pierdeam de mine insamni.Ma uitam fix la ceva si uitam de mine acolo.Ma adanceam in.. nimic.
Defapt aberez.E doua noaptea, ma uit la un perete gol,ascult o melodie trista si aberez.Ma plictisesc.Pur si simplu vreau sa scap de plictiseala...[Mi`e dor de tine ca de acasa.]
"-Ti`a spus cineva de.. Ai auzit de suflete pereche?
-Suflete pereche?am repetat cuvantu care nu avea nici un sens
-Este unul dintre lucrurile bizare cu care avem de`a face.Nu se intampla la toti.Defapt e o exceptie rara, nu este regula.Auzisem niste povesti, povesti pe care toti le considera legende.Auzisem si una despre suflete pereche.."
-Ce este?am insistat eu
-Uneori nu stim de ce.. ne gasim perechea asa.Vreau sa spun, sufletele noastre pereche..
-Cum asa? Dragoste la prima vedere? am chicotit eu
-Este ceva mai puternic de atat.Tine de absolut."
